Aderarea României la spaţiul Schengen agită spiritele pe măsură ce data la care ar urma să adere România şi Bulgaria, sfârşitul lui martie 2011, se apropie.

Ce naşte atâta patimă şi opoziţie faţă de această aderare în rândurile unor politicieni europeni, până la urmă? Şi ce câştigă cetăţeanul român de pe urma aderării?

Eliminarea vizelor a adus României libertarea de circulaţie în Europa. Aderarea la spaţiul Schengen presupune eliminarea controalelor de la frontierele interne ale celor 25 de state semnatare ale acordului, iniţiat în 1985 când Belgia, Germania, Franţa, Olanda şi Luxemburg au decis să creeze un spaţiu de circulaţie fără control. Concret, pentru români, la trecerea graniţei în Ungaria, de exemplu, nu va mai exista control.

Frontierele Schengen sunt doar graniţele externe ale acestui spaţiu. România va deveni, astfel, frontiera externă a spaţiului Schengen. De aici rigurozitatea cu care UE urmăreşte întărirea graniţelor României, acolo unde ar urma să se termine spaţiul Schengen. Aceasta este miza "tehnică", adică lucrul cu adevărat important, atâta vreme cât românii pot circula şi acum doar cu buletinul în Uniunea Europeană. De ce discuţia, care până anul trecut se învârtea doar în jurul consolidării graniţelor României care ar urma să fie graniţele Schengen, a căpătat o turnură politică?

Miercuri, secretarul de stat francez pentru afaceri europene, Pierre Lellouche, a susţinut că Franţa şi alte ţări din UE vor face în aşa fel încât decizia cu privire la intrarea României şi a Bulgariei în spaţiul Schengen să nu fie luată pâna în vara lui 2011. În trecut, ipoteza amânării aderării celor două ţări a fost enunţată şi de unii oficiali din Olanda sau Germania. Replica din partea României a venit ieri chiar din partea şefului statului.

Traian Băsescu a reamintit că Franţa, Olanda şi Germania, precum şi celelalte state au fost de