Un peşte atins de aripa divină a talentului, la numai 30 de ani, este deja un nume de referinţă în boxul profesionist mondial.
Născut la Galaţi, singurul băiat din cei cinci copii ai familiei Bute, Lucian a fost extrem de răsfăţat de părinţii săi. Chiar dacă foarte apropiat de familie, boxerul român nu a ezitat să se mute în Canada, la Montreal, unde locuieşte momentan, cariera fiind foarte importantă pentru el. Ca amator, Bute a câştigat doar medalia de bronz, în 1999, la Campionatul Mondial din Houston, Texas, şi pe cea de aur, în 2001, la Jocurile Francofoniei, şi a ales să boxeze la profesionişti pentru că a considerat că este singura cale prin care ar putea să-şi demonstreze valoarea. Şi a reuşit acest lucru ca boxer profesionist al clubului Interbox, sub îndrumarea lui Stephane Larouche, tehnicianul care i-a pregătit şi pe foştii campioni mondiali Eric Lucas şi Leonard Doroftei. Acum, palmaresul lui Bute la profesionişti este deja impresionant, el reuşind 27 victorii din 27 meciuri disputate, dintre care 22 prin KO, astfel încât nu este de mirare că cele mai importante canale de televiziune de peste Ocean, HBO şi Showtime, s-au bătut să obţină drepturile de televizare a meciurilor sale. Lupta a fost câştigată de Showtime, care va transmite următoarele trei meciuri ale lui Lucian Bute, existând posibilitatea ca unul dintre acestea să se dispute în România.
Lucian poţi spune că ai reuşit în carieră. Te numeri printre cei care au visat încă din copilărie să devină campioni la box?
În nici un caz. Mărturisesc sincer că nici măcar nu-mi plăcea boxul când eram mic. Nici măcar nu mă uitam la gale de box când se transmiteau la televizor.
Totuşi, cum ai ajuns în ring?
Absolut întâmplător. Un vecin care practica boxul a zis o dată „Hai cu mine la sală" şi, neavând altceva mai bun de făcut, am zis „Hai că vin". Aveam 14 ani. N-o să vă vin