Am crezut si inca mai cred ca Partidul Democrat Liberal a avut o serie de initiative laudabile si meritorii in ceea ce priveste derularea actului de guvernare in conformitate cu exigentele modernizarii si reformarii Statului roman, exigente care au fost enuntate de multi si cam tot de atati au fost uitate in sertarele propagandei ocazionale de partid si clan.
Ce te faci insa ca aceste bune intentii au fost subminate de prea multe ori de o politica de cadre incredibil de lipsita de orizont si inteligenta? Cum s-ar spune in termeni folclorici: "Branza buna in burduf de caine". N-o spune doar subsemnatul, ci chiar reprezentanti de varf ai partidului mentionat.
Imi aduc aminte ca pe vremurile comunismului romanesc, de sorginte sovietica, dupa cum se stie, era o cutuma, daca nu o lege, ca in cele mai inalte functii din ierarhia statala si institutionala sa fie pusi, cu o perseverenta demna de o cauza mai buna, tot felul de neispraviti, de indivizi rebutati de societate, neaparat muncitori cu palma si ciocanul, eventual colaboratori ai cooperativei "Ochiul si timpanul", adica ai Securitatii.
Ei aveau misiunea de a traduce in fapt politica inteleapta a partidului unic asa cum (nu) se pricepeau si cum sunau "indicatiili" de sus. Si o faceau zelosi nevoie mare. De ce zelosi, mi-am dat seama mai tarziu. Pentru ca inaltarea si noua lor conditie depindeau exclusiv de functia pe care le-a dat-o "partidul". Care, la o adica, in caz de neascultare, ii putea trimite inapoi la asa zisa "munca de jos".
Cred ca macar partial criteriile de mai sus sunt valabile si astazi in unele dintre promovarile naucitoare care se opereaza de catre anumite ierarhii de partid.
Oameni cu studii sumare si echivoce, la distanta, la fara frecventa si la fara folos, scoliti pe la tot felul de universitati dubioase, indivizi fara nici un palmares p