Sau, dreptul este arta bineului şi a echităţii. Dacă juristconsulţii romani ar sta la balconul Parlamentului României în 2010, nu ar pricepe mare lucru, şi asta nu datorită necunoaşterii limbii române. Trăim într-un stat de drept în care dreptul a devenit un apendice politic şi atât. Profesorul de drept constituţional Emil Boc a uitat ce a învăţat în facultate şi ce a predat studenţilor de la catedra unei universităţi de prestigiu.
Mutarea în Bucureşti i-a adus mai multe decizii de neconstituţionalitate decât şuviţele de pe fruntea supremului conducător de vas. De cealaltă parte, opoziţia urlă a pustiu, dar şi ei au procedat la fel când au şezut în lojele puterii. În Parlament ar trebui să se organizeze ore de matematică, sau, cel puţin să înveţe să numere până la 180. Curtea Constituţională a devenit „penibilă” ori de câte ori deciziile sale nu sunt pe gustul oamenilor politici. Penibilă dar utilă ca şi instrument de şantaj între partenerii de coaliţie. Ordonanţele de Urgenţă fac de 20 de ani legea în România, principiile fundamentale de drept rămânând relevante pentru studenţii la drept care se pregătesc de examene.
Respectul faţă de instituţiile statului nu mai înseamnă decât formă fără fond şi portdrapel în toate campaniile electorale. Şi atunci, dacă somnul raţiunii naşte monştri, somnul dreptului naşte România anului 2010.
Sau, dreptul este arta bineului şi a echităţii. Dacă juristconsulţii romani ar sta la balconul Parlamentului României în 2010, nu ar pricepe mare lucru, şi asta nu datorită necunoaşterii limbii române. Trăim într-un stat de drept în care dreptul a devenit un apendice politic şi atât. Profesorul de drept constituţional Emil Boc a uitat ce a învăţat în facultate şi ce a predat studenţilor de la catedra unei universităţi de prestigiu.
Mutarea în Bucureşti i-a adus mai multe decizii de neconstituţionalita
