Criza actuala lasa sa se intrevada golirea de sens a unei notiuni politice clasice: partidul. Pierzandu-si ideologia, traditiile si tinuta de altadata, partidele noastre duc lipsa de aderenti constient motivati, iar pozitia in esichier tine de imagine si notorietate, de avantaje si functii in eventualitatea castigarii alegerilor.
Promisiunile ca vector electoral principal, miza pe alternanta la guvernare si discursul revansard, nu constituie decat un liant perisabil, iar migratia membrilor dintr-o parte in alta se accentueaza.
Incercarea de resuscitare a ideologiilor crestin democrate, liberale si social-democrate, dupa Revolutie, n-a reusit sa-l trezeasca din letargie pe homo politicus autohton.
In locul partidelor, avem popoarele PSD, PD-L si PNL, formatiuni eterogene, compuse din soldati constiinciosi si tradatori oportunisti, clici, gasti, bisericute si multi comandanti supremi.
Ei isi mana ostile de stransura intr-o batalie oarba pentru putere, in care implica institutiile statului, iar bugetele se irosesc pe supravegherea populatiei si a rivalilor, pe publicitate si PR, pe intretinerea activismului si a clientelei de partid, pe luxul liderilor nationali si locali.
Insa de la deturnarea sensului politicii ni se abate atentia. De aici, senzatia ca regimul comunist e inca in viata, iar democratia isi da duhul, in campanii electoraliste permanente.
Fireste, savantii au prezis demult moartea ideologiilor, dar nu si a partidelor, inca necesare pentru aglutinarea intereselor cetatenesti, pentru selectia personalului si punerea in opera a programelor de dezvoltare social-economica si culturala.
Numai ca, in loc sa se ocupe de acestea, Puterea s-a labartat peste intreaga suflare, fortand mereu legile si constitutionalitatea, ca sa controleze parghiile bugetare, de sus pana jos.
@N_