Aşezaţi pe muntele Noor, musulmanii care se odihnesc o clipă din rugăciunile lor se uită în zare la Marea Moschee, cu uriaşa sa curte de marmură şi cupolele strălucind în soare. Însă chiar alături de monumentul sfânt se ridică un somptuos zgârie-nori care aminteşte vag de Big Ben din Londra: este vorba de Abraj-al-Brait, un complex hotelier de cinci stele, cu apartamente de lux şi centre comerciale oferind cele mai scumpe mărci din lume, notează ziarul Las Provincias.

Cartierul Shamiya, care până de curând era plin de căsuţe particulare şi de pensiuni modeste pentru pelerini, a devenit o pădure de schele şi un furnicar de muncitori, betoniere şi arhitecţi. Nici măcar geografia nu a împiedicat avansul triumfal al urbanizării: buldozerele au ras mai multe coline pentru a netezi terenul destinat construcţiei mai multor clădiri impunătoare. Se pare că administraţia regelui Abdallah bin Abdelaziz a decis să privească dincolo de petrol şi a găsit un extraordinar filon economic în turismul religios; un sector care a demonstrat că este imun crizei.

Săptămâna aceasta, unul din trei milioane de musulmani vizitează locurile sfinte, dar solicitările de pelerinaj sunt atât de multe încât guvernul a fost nevoit să impună limite maselor de credincioşi care vin în fiecare an în ţară. Majoritatea vizitatorilor care intră în Mecca sunt musulmani săraci care îşi investesc economiile de-o viaţă pentru a veni din Indonezia, Pakistan sau Afganistan; dar există şi un număr tot mai mare de credincioşi înstăriţi care vin cu avionul din Marea Britanie, SUA sau Maroc, pentru care pelerinajul se îmbină perfect cu cearceafurile de mătase, majordomii sau cumpărăturile de firmă.

Când vizitează Marea Moschee însă, atât săracii indonezieni cât şi bogaţii americani se îmbracă cu aceeaşi cămaşă lungă de bumbac fără cusături care aminteşte egalitatea ce trebuie să existe între oamen