In epoca noastra, cand generatia jobenului a disparut demult, generatia palariei a cazut in derizoriu, si chiar generatia cravatei s-a umplut de molii, numai generatia maioului pe pielea goala mai are ceva succes, asteptand vara, soarele si plaja, ca sa vada Europa ca si noi ne tatuam corpul, cand ne ducem la mare.

Daca este adevarat ca fiecare lucru trebuie inghitit la timpul sau, chiar si cu noduri, - cum spunea Montesquieu - rezulta ca a te lua de tatuaje e ceva la fel de ciudat, ca si cum ai face plaja la Eforie cu jobenul in cap.

Tentatia adolescentilor n-are limite, parintii scrasnesc din dinti a neputinta si nu-ti ramane decat sa te intrebi singur, stupid, ca in conu' Leonida: ce procopseala o mai fi si cu tatuajul?

Cum, ce procopseala? Tatuajul te face altfel decat toti ceilalti, pentru ca nu seamana doua tatuaje unul cu altul, dar nici doi tatuati, ei intre ei. Odata tatuat, devii unicat, mai american decat europenii, mai african decat asiaticii si mai extraterestru decat un simplu SF.

Cat de african sau de extreterestru ai ajuns, asta depinde de modul cum maestrul a facut SF pe pielea ta, contra cost, in urmatoarele variante uzuale:

1. Modul discret. Este tatuajul timizilor. Este experienta celui care isi cauta o identitate numai pentru el, cel mult "pentru noi doi". Este gestul celei care isi pune o floare abia conturata in decolteu, o pisicuta pe brat, o frunza pe glezna, o inimioara cu initiale pe gat.

2. Modul ostentativ. Este cu totul altceva. Ostentativul isi arata fantezia la toata lumea: "iata cine sunt eu!", sau "iata cu ce ma deosebesc de voi, toti ceilalti!". In loc de floare pe decolteu, pune un scorpion pe burta, iar in loc de frunza pe glezna, pune un taur pe coapsa, observabil numai de sub fusta mini, in coltul slipului.

3. Modul insinuant. Este si mai ceva. D