În paralel cu descoperirea de către N.A.S.A. a celei mai tinere găuri noi din vecinătatea galaxiei, în România, inspectorii Curţii de Conturi descopereau şi ei două găuri negre, de această dată legislative, tipic româneşti. Dacă, spuneau specialiştii N.A.S.A., noua gaură neagră cosmică poate absorbi cam 300.000 de Terre, găurile legislative descoperite de Curtea de Conturi pot şi ele să absoarbă cel puţin 300.000 de euro, pe cap de instituţie, pe an sau chiar pe lună. Ceea ce e mai spectaculos decât în cazul găurii cosmice, şi nu-ţi trebuie nici cine ştie ce telescop performant ca să le admiri efectele. E vorba, pe scurt, de două situaţii care, în momentul de faţă, nu sunt acoperite de lege. Prima se referă la capacitatea structurilor administraţiei centrale de a deconta carburant pe maşinile din parcul de serviciu cât le taie capul. A doua se referă la posibilitatea unor instituţii de a-şi angaja liote de avocaţi sau „cartiere” de case de avocatură, deşi plătesc regeşte, cam pentru acelaşi lucru, stufoase departamente şi servicii de avocatură.
Prinşi probabil cu Legea Vrăjitoarelor sau cu cimentarea relaţiilor economice cu Zimbabwe, prin vizite bilaterale, parlamentarii români nu au avut timp să mai astupe aceste supape de scurgere a banului public.
Aşa că a rămas după principiul „luaţi, cât se poate”. În cazul normelor de carburanţi pentru administraţia locală, Primăriile şi Consiliile Judeţene au considerat că nu se încadrează în categoria „alte instituţii” specificată de lege. Adică, multe dintre aceste structuri sunt instituţii în relaţia cu contribuabilul cocârjat pe la ghişee şi pus să alerge la zece uşi pentru două semnături şi o ştampilă. Tot instituţii sunt când stabilesc taxe şi impozite locale visate în noaptea anterioară de către „factorii de răspundere”. Atunci când vine însă vorba de buna gestionare a banului public, nu mai
