Îmbrăcaţi în tricouri inscripţionate, pantaloni pană şi cu frizuri ciudate, tot mai mulţi tineri au devenit hipsteri. Acest trend, apărut în America, s-a răspândit în întreaga lume, iar astăzi chiar şi pe străzile din Bucureşti poţi să întâlneşti tineri care poartă haine colorate, ascultă muzică indie şi preferă să meargă în cluburile underground.
Criticul de modă Ovidiu Buta spune că hipsterii sunt tinerii care s-au plictisit de ideea de cool şi încearcă să înlocuiască „elementele cool tradiţionale". De altfel, definiţia hipsterului, potrivit site-ului hipsterhandbook.com, este o persoană care are preferinţe, atitudini sociale şi opinii considerate cool, cu menţiunea că „nu mai este recomandat să foloseşti acest termen, ci deck".
Dicţionarul online „Urban Dictionary" menţionează că hipsterii reprezintă o subcultură a unor persoane cu vârste între 20 şi 30 de ani care cred în gândirea independentă, anticonformism, creativitate, artă şi muzica indie. Astăzi, tinerii devin adepţii acestui stil fără a cunoaşte, însă, originile acestei culturi.
Primii hipsteri - pasionaţii de jazz
În America, hipsterii au apărut la sfârşitul anilor 1990 şi erau, în general, tineri albi care copiau stilul urban al negrilor. Pasionaţi de jazzul modern, ei au preluat stilul de viaţă al muzicienilor de jazz, împrumutând hainele, limbajul argotic, consumul de canabis, umorul sarcastic. Frank Tirro defineşte adeptul hipster, în cartea sa „Jazz", ca fiind „underground man". Cartea satirică „The Hipster Handbook", scrisă de Robert Lanham, descrie adepţii hipster ca „având frizuri ciufulite, cărţi de buzunar atârnate de pantaloni, vorbind la telefonul mobil, fumând ţigări europene, cocoţaţi pe încălţăminte cu platformă şi cu o întreagă biografie a lui Che Guevara în ghiozdane. Sunt apatici, pretenţioşi şi egoişti, de cele mai multe ori marginalizaţi în mediul lor de via