Stimată Doina Jela, prin această carte, Polemica Paulescu: știință, politică, memorie, la care ești editor și care apare la Curtea veche, mai cade un mit? Nu am inclus în portofoliul Editurii Curtea veche această carte cu scopul expres de a mai face să cadă un mit, ci pentru că era o propunere ce nu se putea refuza. Șicu intenția de a suscita o dezbatere reală. În presa din Romånia, se discută, atunci cînd se discută despre o carte, în cel mai bun caz, pe baza unor sensibilități rănite. Curge o groază de cerneală pentru justificări și autojustificări și eventual pentru denigrarea celui care aduce vestea proastă că statuile noastre sînt goale pe dinăuntru. Stimei colective de sine nu-i folosesc la nimic statuile goale pe dinăuntru. Dacăva fi primită așa cum merită, ca o carte calmă, argumentată, dacă va fi citită de un număr de cititori, cît să facă masă critică, va cădea un mit,cum spuneți, ca să vă răspund la întrebare. Dacă va fi primită cu o tăcere îmbufnată sau indiferentă, nu se va întîmpla nimic. Dar noi nu puteam să trecem indiferenți pe lîngă o ofertă editorială care îi punea culturii române o problemă reală. Crezi că, în Romånia, cititorii și publicul larg sînt pregătiți să accepte o nouă imagine a lui Nicolae Paulescu? Nimeni, niciodată nu e pregătit pentru o nouă imagine, decît dacă ea e și mai glorioasă decît cea dinainte. Ne maturizăm toți prin năruiri succesive de mituri și nu sîntem niciodată destul de maturi ca să primim bine năruirea unuia. Ne e frică să nu rămînem fără mituri. Este un rit de trecere procesul de înghițire al unui nou adevăr neconvenabil. Cum se spune, adevărul te face liber, dar e așa de sigur că vrem să fim liberi? Sînt două fapte certe: 1. Paulescu nu a fost privat de Premiul Nobel din cauza antisemitismului său; 2. Dacă acest antisemitism ar fi fost cunoscut la vremea respectivă, i-ar fi tăiat orice șansă, fiindcă este unul