Ok, deci omul de afaceri urât mirositoare pe nume Gheorghe Caruz cere bani de la stat, adică de la noi toţi ăştia care încă mai plătim ca fraierii taxe şi impozite.

Nu cere mult, aproximativ 42.000 de euro, dar nu suma în sine este relevantă, ci gestul în sine. Înţeleg că este un proces pe rol, iar judecătorii urmează să decidă dacă îi dau sau nu aceşti bani lui Caruz cu titlu de despăgubiri pentru că nu a realizat nu'ş ce profit pe două spaţii comerciale din Piaţa Microhală.

Eu propun să i se dea aceşti bani lui Caruz, dar cu respectarea anumitor condiţii. Adică noi, comunitatea locală, să acceptăm să-i dăm 42.000 de euro lui Caruz, atâta vreme cât el merge la notar şi semnează că va duce la îndeplinire sarcinile trasate în contract. În caz contrar, dacă Caruz umblă cu prostii, fofilându-se chiar şi de la una din obligaţii, va fi executat în cel mult o săptămână cu o sumă de 1.000 de ori mai mare, adică fix 42 de milioane de euro.

Iată trei dintre condiţiile pe care le-aş trece eu în contract, cu precizarea că la acestea se pot adăuga şi altele, venite de la alţi reprezentanţi ai opiniei publice, co-semnatari ai înţelegerii cu Caruz.

1. Caruz să urce săptămânal (de preferat duminica) pe o tribună în formă de coteţ, amplasată pe faleză, şi să recunoască faptul că în viaţa lui nu a mâncat produse Galco, pentru că miros a levănţică, iar el este alergic la această plantă erbacee. Discursul nu trebuie să fie mai scurt de 15 minute, timp în care Caruz va trebui să îi avertizeze pe cetăţenii veniţi pe faleză şi asupra altor pericole la care se pot expune dacă vor consuma produse cu E-uri.

2. Caruz să se angajeze că în cel mult o lună de zile schimbă logo-ul de la firma lui de producţie de preparate din porc, iar în loc va pune o mască de gaze. Iar masca de gaze să aibă moţ, aşa cum au, de obicei, torturile făcute de suinele lui Caruz.