Ei, asta da problemă! Din complexitatea relaţiilor dintre sexe, despre care aş putea propune subiecte care de care mai interesante, întrebări care să provoace mici revelaţii, să pună puncte pe y sau să destupe două-trei canale de comunicare, m-am găsit fixată pe o chestiune atât de puţin importantă, demnă de trecere cu vederea, oricum am privi-o. Dar m-am oprit, pentru că vreo 80% dintre relaţii se termină exact din cauza acestor insignifiante probleme, nebagate în seamă, până când vederea, căutând în urmă punctul din care a început sfârşitul, descoperă cu uimire un ghem de scame mici, ignorate la vremea când circulau individual.

Primele scame sunt cele de pe şosete. Când un bărbat e obişnuit să îşi arunce şosetele purtate oriunde nimereşte, mai puţin în coşul de rufe murdare, femeii care ajunge să împartă casa cu el îi rămân, din experienţa mea, 3 variante de raportare la aceste şosete: fie le adună, fie învaţă să doarmă cu ele la cap, fie le bagă în acelaşi loc în care îl trimite şi pe el, când îl părăseşte. Aceste posibilităţi rămân, după cum spuneam, după ce am eliminat-o pe cea care, pentru mine, s-a dovedit imposibil de realizat – să îl conving să-şi strângă singur ciorapii.

„Da’ pe mine nu mă deranjează! Niciodată nu i-am strâns, aşa sunt obişnuit. De ce i–aş strânge acum?”

Şi am încercat aşa: „pentru că pe mine mă deranjează”; „ pentru că nu e civilizat să laşi o altă persoană să curăţe în urma ta”; „confortul tău (adică lenea) nu este, sau nu ar trebui să fie, mai important decât confortul meu”; „pentru că unele obiceiuri de pe vremea când erai flăcău la mama ar trebui ajustate în momentul în care te consideri atât de bărbat încât să traieşti cu o altă femeie”; „pentru că şi eu eram obişnuită ca seara să citesc sau să-mi fac unghiile, în loc să pregătesc masa, pentru ca sâmbăta dimineaţa obişnuiam să ies în parc, nu să fac piaţa şi pentru