- în care aflăm despre o seară blîndă de toamnă, cum i-a recunoscut pe Ion Iliescu și pe Galina și de ce a trebuit să fugă în Beirut -
În acea seară blîndă de toamnă, Reza ieşise în curte, ca de obicei, să se joace cu fraţii lui şi cu copiii din vecini. Erau o ditamai gaşca, vreo 11, de toate vîrstele, fete şi băieţi. Acolo, în Shok, la vreo 50 de kilometri de Bagdad, crescuţi de familii bogate în vile pricopsite, printre livezi de rodii şi curmali, copiii aveau tot ce-şi doreau. Ba chiar mai mult decît atît. Vecinii angajaseră şi un profesor de muzică. Omul cînta la vioară ceva straniu, trist, melodios. A doua zi, a aflat că pe profesor îl chema Horia, că venea dintr-o ţară îndepărtată, că melodia se numea „Balada“ şi că pe compozitor îl chema Porumbescu.
Viaţa fără griji s-a încheiat brusc, în 1958. Monarhia a căzut. Lovitura de stat a fost condusă de generalul Abdul Karim Qassim, un tip care a apropiat ţara de URSS. Reza era la vîrsta marilor gesturi şi idealuri, simţea că poate schimba lumea, aşa că s-a înscris în tineretul comunist irakian. S-a pus, astfel, într-o situaţie grea. La partid, i se reproşa că e băiat de bani gata, prea bogat pentru a crede cu adevărat în comunism. Acasă, familia era isterizată de opţiunea politică a băiatului. Se rugau lui Allah să îi treacă aşa cum trece o gripă.
DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expirat Într-o zi, la o şedinţă de partid s-a pus problema participării la un congres internaţional al tineretului comunist, undeva, departe, într-o ţară numită România. Cei prezenţi se cam codeau. Drumul era lung, erau necesari şi ceva bani suplimentari, căci partidul nu avea destule fonduri. Reza şi-a amintit „Balada“ şi a hotărît să se ofere voluntar. Aşa a ajuns la Bucureşti, unde a cunoscut două persoane care îi vor marca viaţa: pe Galina Morozova, studentă la chim
