În primăvara acestui an s-au împlinit trei sferturi de secol de la moartea lui Panait Istrati (1884-1935). În România nimeni nu pare să-și fi adus aminte de autorul „Kirei Kiralina“.
Și-a adus aminte primarul unei minuscule localităţi din Elveţia, una din nu puţinele în care Istrati a petrecut o bucată de timp. Localitatea, Vouvry, nu departe de Lausanne și de Aigle-Leysin unde Istrati s-a aflat internat ca să-și trateze tuberculoza moștenită, se vede, de la tatăl Ghiorghios Valsamis (în paranteză fie spus, la Leysin a stat o vreme și M. Blecher), a botezat o piaţetă cu numele scriitorului și a dotat-o cu un bust, operă a sculptorului Stoicescu, în cadrul unei festivităţi de la sfârșitul lui octombrie la care au participat primarul general al Bucureștilor și ambasadorul României la Berna în calitate de coorganizatori. La Vouvry se poate vedea tractorul pe care a lucrat Istrati o vreme între anii 1916-1919.
Elveţia a fost doar una din ţările în care a locuit. Celelalte sunt Egiptul, Grecia, Siria, Franţa, Uniunea Sovietică și Olanda. Doar în ţara sovietelor Istrati a mers invitat, în 1927, când se sărbătorea cea de a zecea aniversare a Revoluţiei din octombrie, ocazie cu care a petrecut acolo șaisprezece luni. În toate celelalte, și-a căutat de lucru, de obicei ca muncitor necalificat, căci nu avea decât patru clase primare. A fost, pe rând sau în același timp,băiat de prăvălie, ucenic la la docuri sau la o fabrică de frânghii, zugrav, agent la un birou de plasare, servitor la un spital, tractorist, majoritatea munci manuale. Intrat de tânăr în mișcarea socialistă, a avut probleme cu Siguranţa, fiind urmărit, arestat, judecat și condamnat în câteva rânduri.
Ca scriitor s-a afirmat relativ târziu. Un rol important l-a jucat în această din urmă meserie cunoștinţa cu Romain Rolland. Cunoștinţă norocoasă și întâmplătoare: internat fiind într-un spi