Artistul care locuieşte la Timişoara se minunează cum mari campioni precum Hagi, Bute sau Ilie Năstase se încăpăţînează să trăiască într-o ţară pe care o consideră "plină de anomalii şi capabilă să promoveze doar nonvalorile şi nenorociţii".

Drumul spre biroul celebrului caricaturist Ştefan Popa Popa's, 55 de ani, e un adevărat periplu: un tunel spre camera amenajată la subsol, unde găseşti sute de caricaturi agăţate pe perete. Obama, Angela Merkel, Bush, Berlusconi, Benny Hill. "Aici e lumea mea!", dezvăluie artistul. Îşi spune cu patos fiecare nemulţumire şi pare consumat peste măsură de România în care trăieşte: "Da, dar o iubesc şi nu mă pot gîndi niciodată să plec!".

Admite că sportul a făcut parte din viaţa sa. Atlet şi handbalist de performanţă, fostul adolescent care, portar fiind, respingea şuturile adversarilor, a ajuns după zeci de ani să blocheze ideile preconcepute ale străinilor despre România.

- Arte plastice, şcoala specială de matematică şi sportul. Cum s-au împăcat cele trei lucruri din viaţa dumneavoastră?

- Foarte bine, fiindcă matematica îţi ordonează viaţa. Ţi-o echilibrează, la fel ca şi sportul. Am făcut handbal de performanţă, fratele meu era la fotbal şi n-am vrut să-l copiez. El juca atacant, eu stăteam în poartă. Ne-am completat. Am ales însă caricatura, chiar dacă mulţi spun că nu e o artă majoră. Şi în lumea primitivă este considerată o artă minoră. Din păcate!

- Ce urmăriţi la un personaj cînd faceţi o caricatură?

- Spre deosebire de tinereţe, cînd priveam într-un anumit mod, după 40 de ani există un cîmp energetic între mine şi cel pe care îl desenez. Îi preiau şi energiile negative. E important să îi pătrunzi în suflet, să vezi mai departe de ochii lui.

- Trecînd puţin spre sport. Vreau să...

- Numai sportivii şi artiştii duc faima ţării m