Din momentul în care a fost gândit, Juke trebuia să fie altceva. Nici model de stradă, nici de teren, nici compact, nici SUV. Un crossover compact? Cam aşa ceva, cu menţiunea că produsul finit aproape că n-are nici o legătură cu alt model Nissan la nivelul designului. Sigur, dacă îl studiezi cu lupa, vei găsi ceva elemente comune cu Tiida la grila frontală, de exemplu, sau, privit din lateral, cu Murano, dar este vorba doar de nişte gene din ADN-ul de marcă Nissan.

Adevărul simplu este că Juke e unic. Aspectul său vorbeşte de la sine, deoarece maşina propune linii cu adevărat îndrăzneţe, care nu au mai fost încercate până acum decât cel mult pe planşele desenatorilor. Îţi trebuie puţin timp să te obişnuieşti cu el, pentru că arată cel puţin inedit, constructorul nefăcând un secret din faptul că apariţia sa este rezultatul unui cocteil întreg de surse de inspiraţie. Faruri pe faţă care amintesc de raliurile anilor ’60, siluetă de compactă cu gardă la sol comparabilă cu a unui SUV, consolă centrală asemănătoare rezervorului unei motociclete, toate acestea au fost amestecate cu succes şi au dus la apariţia lui Juke. Adică a unei maşini care atrage instantaneu privirile.

Tocmai de aceea, Juke nu este cel mai accesibil ingredient estetic pentru ochiul unui conservator, dar tinerii se simt imediat captivaţi de ea. Lucru probat pe străzile din Bucureşti şi pe şoselele României cu ocazia testului făcut cu vârful de gamă al modelului, respectiv cel dotat cu un motor nou în patru cilindri de 1.6 Turbo, capabil să ofere 190 CP şi un cuplu corespunzător de 240 Nm. În standard, Juke 1.6 Turbo vine împreună cu o transmisie manuală în şase trepte, cu tracţiune pe faţă. Modelul testat s-a dovedit destul de sportiv, iar pe măsura creşterii turaţiilor spre valori de genul 4.000 rpm intră puternic în lucru şi turbina, cu un efect auditiv consistent. Reprizele cutiei de