De pe porţile centrului Sony Anif/Salzburg ies zilnic camioane care poartă 1,5 milioane de discuri optice inscripţionate sau „blank”: CD/DVD/Blu-ray. O fabrică a cărei capacitate de producţie este de aproximativ 4 milioane discuri/zi. Evident, producţia variază în funcţie de comenzi, de situaţia pieţei europene sau globale. Unitatea are în prezent 1.400 de angajaţi. Regulile consumiste îi determină să angajeze temporar, în ultimul trimestru, încă 700 de persoane: onorarea comenzilor de sfârşit de an.
Parafrazând o vorbă veche, „dacă laser nu e, nimic nu e”, iar prezentul şi viitorul (apropiat) este blu-ray/3D. Ne-am strecurat şi printre liniile de producţie pentru dscurile de 25 GB şi cele cu două straturi de informaţie, respectiv 50 GB (blu-ray 3D). Inginerii ne-au asigurat că se mai pot adăuga încă două straturi, până la 100 GB. După cum am putut să şi testăm, stratul „în plus” de la blu-ray asigură o rezistenţă incredibilă.
Robotizarea producţiei este completată de maşinuţele care preiau şi transportă discurile.
Nu ar putea să lipsească dintr-o asemenea unitate laboratoarele de teste audio-video sau studioul în care se verifică parametri pentru un sunet fără „fisuri” (echipamente Dynaudio). Evident, automatizarea este prezentă până la ultimul detaliu al discului, înainte de a intra în pachetele de transport. Ca un detaliu legat de forţa de muncă, am remarcat în departamentul de împachetare un „babel” al etniilor şi raselor. Iar femeilor musulmane li se permitea să poarte şi vălul tradiţional.
Ce ar fi o unitate de producţie fără panouri, fie ele şi cu replici/original al produsului în stare brută, fără finisaje? Sau fără înscrisuri, planuri, istoric şi ciclu de producţie? Nu lipsesc nici de la fabrica Sony şi seria acestor imense „vitrine-afişier” se termină cu o serie de tiluri (filme, concerte, documentare) multiplicate în unitatea aust
