După ce a angajat cheltuieli de aproape 800 mil. euro cu securizarea frontierelor, România se află în situaţia de a-şi vedea amânată intrarea în spaţiul Schengen pe considerente care ţin mai puţin de pregătirea tehnică a acestui proces şi mai mult de calculul politic al unor lideri occidentali. În mod cu totul de mirare, cel mai sever cenzor al aderării României la Schengen a devenit Franţa, care, prin vocea preşedintelui Nicolas Sarkozy, ridică în faţa Bucureştiului bariere ce sunt acum imposibil de trecut, după cum admite ministrul român al justiţiei, Cătălin Predoiu.
Vineri seara, la summitul NATO de la Lisabona, preşedintele Franţei a făcut un gest care nu are nimic de a face cu diplomaţia. El a refuzat un dialog cu preşedintele român, Traian Băsescu, un gest taxat de presa din Franţa drept "un refuz brutal" al unui dialog. Indiferent de justificările lui Sarkozy de după ("nu am refuzat să vorbesc cu el - cu Băsescu, n.n. - am vorbit de vreo 15 ori"), sau de subiectul discuţiei, camerele de luat vederi au înregistrat episodul în care preşedintele Franţei îi întoarce spatele preşedintelui României.
Nu se poate, de asemenea, spune că impoliteţea preşedintelui Franţei nu are un corespondent pe măsură la Bucureşti.
Înaintea campaniei electorale din 2004, mai precis în octombrie a acelui an, Băsescu l-a acuzat pe premierul Franţei de atunci, Jean Pierre Raffarin, aflat în vizită la Bucureşti însoţit de jumătate din guvernul de la Paris, că ar fi venit aici pentru a primi beneficiile de pe urma susţinerii României în procesul integrării: "A venit să-şi ia tainul!".
În acea toamnă, delegaţia franceză semna la Bucureşti contractul pentru construirea de către Vinci a tronsonului de autostradă Comarnic-Predeal (contract reziliat unilateral cu câteva luni în urmă de compania franceză) şi contractul de privatizare a Distrigaz Sud cu Gas de France. În