Scriam şi ZF publica la începutul anului o opinie despre Ordonanţa 104/2009, supranumită "ordonanţa claw-back" care reglementează obligativitatea plăţii unei contribuţii pe veniturile realizate în România, prin comercializarea de medicamente decontate de CNAS şi MS, de către deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă.

Explicam la acel moment că impactul ordonanţei va fi important asupra agenţilor economici producători de medicamente din România, adică exact asupra celor care plătesc taxe şi impozite către statul roman şi care astfel mai primesc încă o lovitură în plin. Am avut nenumărate discuţii cu oficiali ai guvernului, am fost într-o audiere şi în două dezbateri publice ale Camerei Deputaţilor încercând să explic că o astfel de măsură nu trebuie luată dacă într-adevăr gândim în termeni de relansare economică.

Explicam în 10 puncte că:

1. este o măsură discriminatorie pentru producătorii de medicamente în general; de ce n-ar plăti o astfel de contribuţie şi ceilalţi prestatori care furnizează servicii şi bunuri decontate de fondurile CNAS şi MS;

2. este o măsură discriminatorie pentru agenţii economici români în particular; aceştia sunt suprafiscalizaţi, ei deja plătind taxe şi impozite către statul român;

3. este o măsură care loveşte nedrept în producătorii de medicamente generice; este dovedit faptul că utilizarea medicamentelor generice scade costurile în sistemul

sanitar;

4. este o măsură care creşte costurile de exploatare şi agravează riscul operaţional; 10% costurile de creditare ale sistemului sanitar plus 10% costurile de operare plus 10% contribuţie pe venituri egal 30% este mult prea mult faţă de practicile industriale din prezent;

5. este o măsură care demonetizează; contribuţia trebuie plătită trimestrial, încasările contravalorii medicamentelor se fac la 300 de zile;

6. este o măsură care de