Face ce face dl Neagu Djuvara, reputata personalitate a istoriografiei, si mai scoate cate-o zicere controversat-memorabila din aristocraticu-i joben, ca mediile, avide de soc emotional si frisoane patriotice, abia asteapta s-o intoarca pe toate fetele.
De ani buni se afla in centrul atentiei publice, inclusiv ca liberal de origine si opinie, dar nu-si valorifica imensul potential de notorietate si imagine, preferand alura de intelept si sfatuitor consecvent al neamului sau.
Ideile nu sunt noi, dar le rascoleste cu mestesug in momente bine alese: avem destule pacate stramosesti, suntem mai degraba cumani decat daco-romani, cu monarhia am terminat-o, iar ortodoxia poarta vina inapoierii noastre.
Usurinta cu care le manipuleaza e o calitate, dar a nu tine cont de studii si cercetari istorice prestigioase, de la Xenopol la Iorga si Academie, a te juca mereu cu originile si identitatea unui popor chinuit miroase a tulburare inutila de ape. Dupa astfel de afirmatii, in spatiul public se colporteaza ineptii despre care s-a facut mare caz la vremea lor: teorii migrationiste care vestejesc continuitatea ori/si nationalitatea, legenda colonistilor hoti si criminali adusi de romani...
Numai pe ei ii mostenim noi ca furam pe rupte, dar deloc pe legionarii biruitori si pe invinsii mareti in nevictoria lor. Apoi nomazii ne-au risipit ori terminat, cumanii ne-au cumanizat, slavii ne-au slavizat, rusii ne-au rusificat, ortodoxia e primitiva, iar catolicismul, inaltator. Nu e prea mult? Sa fi exprimat vreodata cineva dubii asupra latinitatii limbii si a configuratiei spiritual-etnografice romanesti fara a i se proba eroarea ori reaua intentie? Nicidecum.
Atacul asupra bisericii stramosesti insa merita discutat nu neaparat din pricina pildei "bate-voi pastorul si se va risipi turma", ci in temeiul adevarului. Soarta noastra