Nu e uşor să convingi oameni dintr-o ţară cu o cultură uriaşă că există şi în alte multe ţări valori incontestabile. Mai ales pe ruşii din Moscova, unde prezentarea unei culturi poate fi adumbrită de sutele de evenimente ruseşti din domeniu care au loc zilnic. Dar cine încearcă, chiar şi cu multă temere şi totodată cu îndrăzneală, poate izbuti. Aşa a făcut şi o echipă a Institutului Cultural Român, care a găsit sprijin în capitala Rusiei pentru a organiza aici primul Festival al Filmului Românesc (18 noiembrie-1 decembrie).
În centrul Moscovei, în Piaţa Arbat, la Cinema Hudojestvennîi (Cinematograful de artă), la orele cele mai potrivite pentru publicul cinefil, sunt programate filme româneşti. Chiar în prima zi a evenimentului, la conferinţa de presă ce a precedat seara de gală, Ana Pendrakovskaia, directorul general al reţelei cinematografice „GUP – Moskovskoe Kino”, în componenţa căreia intră şi Cinema Hudojestvennîi, şi-a mărturisit încântarea că în sala mare poate fi arătată o retrospectivă a filmului românesc, despre care se vorbeşte atât de mult şi de bine în lume. Ea s-a adresat presei moscovite să aducă la cunoştinţa spectatorilor acest eveniment „foarte interesant”, subliniind că este la fel de important festivalul precum alte asemenea manifestări străine, care au avut loc la acest cinematograf. Să dai filme româneşti în locul celor americane în „prime time” înseamnă mult.
Directorul general al Muzeului central de stat al filmului rus, Naum Kleiman (născut la Chişinău la 1 decembrie 1937 – va sărbători de Ziua Naţională, când se va intona, la închiderea festivalului, Imnul României), menţiona în momentul când s-a vorbit la conferinţă despre problema difuzării filmelor europene în Rusia că publicul trebuie convins că „mititeii sunt mai buni decât mâncarea de la McDonald's”. Muzeul este, alături de ICR, organizator
