Nu incercati sa cautati un manual de instructiuni cu privire la ritualurile mafiote si la cele ale grupurilor criminale. Nu veti gasi. Tot ceea ce veti descoperi sunt cateva franturi ce au scapat unor pentiti (mafioti pocaiti, colaboratori ai politiei) si pe care diferiti autori au incercat sa le exploateze, creand mituri ce poate nu se regasesc defel in realitate. Ca mafiile isi impun propriile coduri si reguli este un adevar de necontestat. Ca fiecare "om de onoare" trebuie sa le respecte cu strictete este iarasi un fapt cunoscut. Dar ceea ce se afla dincolo de acest zid al tacerii mafiote nu poate fi, inca patruns. Vom incerca, insa, sa va prezentam cateva dintre putinele lucruri stiute de catre autoritati, lucruri care ne vorbesc despre o societate cu reguli proprii, distincte fata de cele pe care le respecta cei mai multi dintre noi... legile nescrise ale crimei.
Omerta - Legea tacerii
"Profesorul de istorie - Elev Pepino, spune-mi cine l-a asasinat pe Iulius Cezar.
Elevul Pepino - Nu stiu nimic, nu am vazut nimic!" - anecdota siciliana.
S-a afirmat, pe buna dreptate, ca puterea Mafiei nu sta nici in armele sale, nici in abilitatea oamenilor sai si nici in deasa retea de complicitati pe are o alimenteaza, ci in respectarea cu sfintenie a legii tacerii. "Chi tace campa" (Cine tace traieste) - este o norma atat de generala incat a devenit tipica pentru grupurile mafiote din intreaga lume. Este de notorietate exemplul mafiotului irlandez, Frank Gusenberg, gasit impuscat in noapte de 14 februarie 1929, si care, cu ultimele puteri, raspunde intrebarilor politiei :"Impuscat? Nimeni nu m-a impuscat, sergentule!".
Termenul de Omerta este - Cum altfel? - de origine siciliana. Conform lingvistilor italieni, originile sale s-ar afla in latinescul Humilitas - umilinta, devenit cu timpul umirta, apoi omerta. Codul tacerii
