Preşedintele Băsescu a găsit, în sfârşit, vinovatul pentru ceea ce se întâmplă. Nu guvernul, nu clasa politică, nu Opoziţia, nu neapărat mogulii, nu criza mondială. Românul este vinovatul! Românul care vrea salariu, dar nu îşi dă seama că ţara nu mai are bani. „Românii trebuie să muncească bine, ca să trăiască bine şi să trăiască mai puţin bine, dacă muncesc mai puţin bine", a zis preşedintele. Ceea ce nu este, în principiu, eronat.

Dar este greşit să atribui din start tuturor românilor prezumţia de vinovăţie privitoare la muncă. Ce zice, de fapt, Traian Băsescu? Că românul se duce la lucru unde o fredonează la rece până la sfârşitul programului când rupe uşa şi o şterge acasă. Fără îndoială, mai ales în funcţionărimea de stat, sunt frecvente situaţiile de acest gen. Dar, mult mai mulţi români muncesc pe brânci pentru un salariu mic. Şocul economic s-a simţit prima oară în sistemul privat, unde s-au redus rapid locurile de muncă şi lefurile s-au diminuat drastic, fără să se mai aştepte directivele bâlbâite ale Guvernului privind austeritatea. Românul a acceptat şi salarii mai mici şi ore suplimentare pentru că n-a avut încotro. Mult mai târziu criza a juns şi în sectorul bugetar. Dar cine a fost de vină pentru incapacitatea de a lua măsuri la timp? Muncitorul, profesorul, medicul? Au hotărât ei să dea ajutoare sociale drept mită pentru voturi? A creat românul statul clientelar, şi-a dat funcţionarul de la Finanţe singur sporuri de trei ori salariul sau ministrul a corupt pur şi simplu sistemul pentru a-l folosi ca unealtă politică?

Românul munceşte mai bine sau mai prost după cum îi permite angajatorul său să o facă. Dacă statul îl lasă să-şi facă de cap, de vină este guvernarea. Dacă patronul este inconştient, va da faliment. Dar regulile mediului de afaceri, măsurile economice, ieşirea sau, dimpotrivă, adâncirea în criză sunt responsabilităţile Guvernului