Cu ceva timp în urmă, răspunsul la clasica - şi de multe ori, enervanta întrebare „Ce vrei să te faci când vei fi mare?", adresată fetelor de şcoală, era, cu mici variaţii, acelaşi: „fotomodel". Să fim oneşti, dacă ar fi spus „doctoriţă" sau „profesoară", răspunsuri des întâlnite cândva, am fi considerat că sunt nerealiste şi că fetele respective nu percep corect lumea în care trăiesc! Că nu sunt orientate... Între timp, şi copiii, dar şi părinţii lor şi-au mai dat seama că meseria de fotomodel nu te propulsează neapărat pe marile podiumuri de modă din lume şi că mai poate fi şi riscantă (dacă ne gândim la ultimul scandal pe acest subiect!). Drept pentru care, aspiraţiile tinerelor s-au îndreptat către... sticlă. Sticla micului ecran, bineînţeles. Adică cea mai vizibilă din tot ceea ce înseamnă media.
Şi pentru că această nouă aspiraţie naţională trebuia să poarte un nume, s-a inventat unul - asistentă TV. Nu vă imaginaţi că în această postură duduia respectivă trebuie cumva să şi muncească! Rolul ei este pur decorativ şi, cu cât produce mai multe inepţii, cu atât se pare că este mai căutată. Funcţionează oarecum pe principiul „prostia face rating" auzit, din păcate, la o emisiune Pro Tv „Serviţi, vă rog", tot de la o duduie care, printre multele inepţii pe care le spunea, a emis şi această replică. Adevărată cumva, din păcate! La fel de adevărat ca şi faptul că această postură decorativă cere sacrificii. Să stai ţeapănă cât ţine emisiunea şi să spui tot felul de „drăgălăşenii" cu cel mai cuceritor şi confecţionat zâmbet posibil - vezi Bianca Drăguşanu -, sincer, mi se pare dificil. Să accepţi să fii penibilă în speranţa că vei atrage atenţia cui trebuie, cuiva care să te propulseze apoi într-o carieră în televiziune sau într-o mondenitate profitabilă, presupune multă ambiţie şi sacrificii. Cum spunea cineva „o mână de silicon, o poşetă de firmă şi un