Libertatea l-a descoperit pe George Paraschiv, cel care a ajutat-o să fugă din Romania pe Nadia Comăneci, acum fix 21 de ani.

George Paraschiv (50 de ani), directorul Editurii Ad Literam, este eroul unei poveşti desprinse parcă din filmele despre Războiul Rece. El s-a aflat în noaptea de 25 noiembrie 1989 în grupul de fugari, care o mai includea, printre alţii, şi pe Nadia Comăneci, şi care a trecut clandestin graniţa în Ungaria şi apoi în Austria.

“Pe Nadia am cunoscut- o în octombrie 1989, în casa lui Ion Dolănescu, acolo unde petreceam, după ce rupsesem turta fetiţei mele. Am mâncat sarmale reci, am băut vin, s-a cântat, s-a dansat... Cântăreaţa Mariana Lungu ne-a făcut cunoştinţă. Constantin Panait, vărul meu, o întâlnise mai devreme. A fost primul contact cu Nadia, care s-a dus apoi cu Panait la munte, să schieze, să... aşa. Eu eram hotărât să plec şi Panait ştia, vorbisem cu un an înainte, iar lucrurile erau clare. Ea s-a ataşat grupului, dar cu sau fără ea, oricum plecam. A intrat în cercul nostru şi a ajuns la concluzia că e mai bine să plece, că nu mai avea multe lucruri de făcut în România”, rememorează Paraschiv.

Grupul de fugari era format din şapte persoane: Nadia, Paraschiv, fraţii Talpoş din Cenad, şi Gabriela, cumnata lor, Monica Marcu, o ingineră din aceeaşi localitate, plus un puşti, Adrian Biaş, care mai încercase să fugă prin Iugoslavia, în vara anului 1989.

În Ungaria urmau să fie aşteptaţi de Constantin Panait, vărul cu cetăţenie americană al lui Paraschiv, şi de cel de-al treilea frate Talpoş, Aurel, venit şi el din Statele Unite, soţul Gabrielei. Au mers şase ore pe brazdele îngheţate

“Am ajuns la Cenad prima dată în recunoaştere. Fraţii Talpoş ştiau locul foarte bine, pentru că erau din zonă, iar unul avea stâna acolo. A doua oară, am ajuns după ce s-a terminat Congresul al XIV-lea al PCR. Am profitat