Două întâmplări separate în timp de doar câteva zile şlefuiesc până la fidelitate imaginea fotbalului nostru. Ladislau Bölöni şi Sorin Cârţu sunt personajele alese de soartă să fie eroii celor două întâmplări. Cei doi, altădată făptaşi de bună referinţă a fotbalului, relaţionează acum cu fenomenul din posturi diferite. Ladislau Bölöni a ales să se trateze profesional în clinici de elită ale fotbalului european. Sorin Cârţu, mai neaoş în origini, a acceptat de bunăvoie să-şi tocească anii meseriei în tradiţia natală. Timpul însă a lucrat subiectiv şi, acum, opţiunile diferite din tinereţe s-au maturizat în comportamente absolut contradictorii.

Ladislau Bölöni, aflat într-o neprevăzută vacanţă de contract, a trecut pentru câteva zile pe-acasă sau, pur şi simplu, prin România. La numai 20 de minute de la aterizarea pe pământ românesc, Ladislau Bölöni se declara uluit de câte prostii i-a fost dat să audă într-un răstimp atât de scurt. Într-o comunicare exersată “afară”, într-o comunicare care exclude compromisurile şi făcăturile de complezenţă, Ladislau Bölöni a vorbit despre slugile zvonurilor mincinoase pripăşite în presa sportivă. S-a declarat uluit când a aflat despre sine lucruri pe care el personal nu le ştia. Aşa că s-a grăbit să contrazică informaţii care-l priveau în mod direct. Apoi, a răspuns cu amabilitate tuturor întrebărilor care i-au fost adresate. Dar a făcut-o aşa cum ştia el. Civilizat, cu diplomaţie, fără a cădea în capcana provocărilor ieftine.

Evitând polemica de şanţ, Bölöni a băgat dezamăgire maximă în aşteptările ţaţelor de fasole bătută. Dar, altfel, apariţiile lui Ladislau Bölöni în media au constituit o fereastră prin care bunul-simţ a fost alimentat cu aer proaspăt. L-am şi uitat pe acel Bölöni care plecase de la echipa naţională pretextând că nu este lăsat să lucreze când, de fapt, el răspundea unei chemări materiale mult mai c