( După efectuarea „fotografiei de familie”, şefii de stat şi de guverne coboară de pe podium, îndreptându-se spre sălile alăturate. Aflat pe treapta de sus, Traian Băsescu se apropie de Nicolas Sarkozy care schimbă câteva cuvinte cu un alt participant şi îi pune mâna pe umăr.)
Băsescu: Nicolas, trebuie să vorbim...
Sarkozy (vizibil nemulţumit): Nu, Traian, nu cred că este cazul. Ţi-am mai spus, de altfel. Nu mai avem ce să vorbim. Ce-a fost de spus, s-a spus. Case closed!
Băsescu: Hai să lămurim lucrurile, că doar francofoni suntem. Să ştii că Elena nu are nici o vină în ce s-a întâmplat. Când a sunat Carla, era în pline alegeri la Capitală şi n-a putut să răspundă.
Sarkozy: Carla mi-a spus că a primit un reject. Şi să ştii că eu nu accept ca prima doamnă a Franţei să fie tratată în acest mod...Şi, te rog, dă-mi drumul la mânecă. Îmi mototoleşti costumul şi n-am altul pentru dineul de gală.
Băsescu: Nu cred că e normal să transformăm o simplă neînţelegere într-un conflict diplomatic. Uite, ţi-o dau pe Elena la telefon ca să-ţi explice ea...
Sarkozy: Traian, ştii că te preţuiesc, că eşti un om politic remarcabil, dar în chestiile importante eşti catastrofal. Hai să nu mai lungim pelteaua, că se uită la noi cameramanii. Dă-mi drumul la mânecă şi nu mai da din mâini, să nu creadă ăştia altceva.
Băsescu: Îţi dau! Fă ce vrei! Deşi tu dai din mâini la fel de mult ca mine. Poate mai vorbim totuşi...
Sarkozy: Este inutil. Au revoir!
(Băsescu se întoarce nervos şi se îndreaptă spre Silvio Berlusconi, care discută cu Orban. Nu Ludovic, celălalt, ungurul)
Berlusconi: Ave Traian! Ce e cu tine? Pari cam nervos.
Băsescu: Sigur că sunt. Tu n-ai fi? Deşteptul ăsta de Sarkozy, face pe nebunul: zice că a sunat-o Carla pe Elena, să-i ceară nişte informaţii despre turismul românesc, şi Elena nu i-a răspuns!
B