Istoria parbrizului este la fel de veche, precum istoria automobilului insusi, cu singura observatie ca primele parbrize erau un pericol public grav: la spargere, puteau mutila soferul.
Un atentat care putea fi fatal
Adevaratul parbriz, capabil sa ne protejeze, a fost brevetat de un... pictor. Este vorba de francezul Edouard Benedictus, care in anul 1909 - acum un secol - a reusit sa obtina si sa breveteze geamul "triplex", un produs tip "sandwich" obtinut prin interpunerea si lipirea unei foi subtiri de celuloid intre doua placi de sticla.
Noul produs avea calitatea ca, urmare a spargerii, cioburile nu se raspandeau in jur si nu raneau pe nimeni, ramanand lipite pe foaia de celuloid.
Odata inventat si brevetat, parbrizul a inceput sa fie aplicat in fabricile de automobile. Relatarile vremii amintesc de incercarea de asasinat din anul 1919 cand un glont tras asupra premieruui francez Georges Clemenceau nu si-a nimerit tinta, intrucat glontul, desi a spart parbrizul, a ricosat.
In cazul cand parbrizul ar fi fost fabricat dintr-un geam obisnuit, chiar daca glontul nu si-ar fi nimerit tinta, cioburile ar fi desavarsit sigur scopul cu care a fost trimis glontul.
Gheata de pe parbriz: incomoda si sacaitoare
Ulterior, parbrizul a fost perfectionat prin sistemul "securit", o sticla detensionata prin calire, astfel incat la spargere sa rezulte fragmente mici, incapabile sa produca rani mari, asa cum produc de obicei cioburile de proportii.
In prezent, ambele tehnologii sunt folosite de diferiti fabricanti, dar geamul pentru automobile a fost mereu perfectionat. Astfel, pentru geamul din spate, azi este generalizat dezaburitorul - cunoscuta retea de fire orizontale, care, prin incalzire, dezaburesc acest geam.
In mod similar, instalatia de incalzire orienteaza un jet de a