Tîrgul de Carte Gaudeamus şi-a închis porţile. Buluceală şi vînzoleală cît cuprinde, lansări de carte, prezenţe simandicoase, locale sau internaţionale – cam puţine, fie vorba între noi –, transmisii TV şi mese rotunde televizate, ştiri cu şi despre tîrg. Pentru cîteva zile, editurile, cartea şi scriitorii au fost şi ele în centrul atenţiei. Pe bună dreptate, cititul rămîne, încă, pentru destulă lume, o preocupare plină de bucurii. Precum un meniu cu bunătăţi, dar fără E-uri şi carbohidraţi. Am selectat, în primă instanţă, pentru comentariile noastre, patru romane şi patru autori pe care-i prezentăm într-o ordine cu totul arbitrară. Turcul Orhan Pamuk, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 2006, este deja un autor bine-cunoscut şi apreciat de cititorii români. Noul său roman din 2008, Masumiyet Muzesi, pe româneşte, Muzeul inocenţei (Editura Polirom, 2010), vine ca o consecinţă firească. Traducerea aparţine aceleiaşi infatigabile traducătoare din limba turcă, Luminiţa Munteanu, bine armonizată nu doar cu deliciile stilistice ale lui Pamuk, dar şi cu subtilităţile limbii române. Spunem aceasta pentru că o traducere bună este o împlinire tot atît de importantă şi delicată ca şi scrierea cărţii traduse. Traducătorii ar merita mult mai multă preţuire decît li se acordă astăzi. În Muzeul inocenţei, avem o poveste de dragoste ce se consumă într-un Istanbul al ultimelor decenii. Orhan Pamuk este un mare iubitor de complicaţii narative, aşa că istoria sentimentală a tinerei adolescente Füsun se împleteşte de la sine cu cele ce se înlănţuie într-o Turcie în veşnică schimbare. Roman sentimental-psihologic, dar şi social, prin arta prozatorului de a prinde întreg păienjenişul unei societăţi. Louis-Ferdinand Céline este unul dintre cei mai mari prozatori ai secolului trecut. Un mare meseriaş al povestirii şi un abil mînuitor de limbă; dacă ar fi să menţion