Ipocrizia este ca domni din Politie sau Garda Financiara se pling de serviciile medicale sau de cele de invatamint, depling starea drumurilor, dar, in schimb, nu fac nimic ca sa aduca mai multi bani din economia neagra pentru aceste domenii. Evaziunea fiscala a devenit sport national, spunea, in august, Eugen Ovidiu Chirovici, consilier al Consiliului de Administratie al BNR. Evaziunea fiscala este generalizata, ajungind la un nivel nemaiatins din anii '90, caracteriza fenomenul, in urma cu doua zile, economistul sef al BRD. Ministrul Agriculturii are si o estimare privind amploarea economiei negre din domeniul sau de interes - el vorbeste despre o gaura de un milliard de euro numai din activitatea din vara aceasta. Ciudat este ca fenomenul este cunoscut, sint estimari privind amploarea lui, dar persoanele responsabile, sefii Politiei, ai Garzii Financiare si ai altor institutii cu atributii specifice, doar mimeaza lupta. Cum este posibil ca la 20 de ani de la Revolutie sa ajungem in acest punct? Fenomenul a suferit fluctuatii de-a lungul timpului? Ce implicatii reale are? Sint doar citeva intrebari care se nasc atunci cind citim declaratiile de mai sus. In rindurile care urmeaza vom analiza fenomenul evziunii fiscale pe mai multe paliere si vom oferi o serie de raspunsuri prin prisma evenimentelor actuale. In primul rind, nu de azi de ieri evaziunea a inceput sa roada temelia societatii noastre. Si inainte de Revolutie romanii cu spirit "antreprenorial", printre care se numara si presedintele tarii, se ocupau cu micul trafic: ba vinzarea citorva perechi de blugi, ba un video, ba seri in care se organizau vizionari de filme. Erau doar citeva din preocuparile romanilor in plina dictatura communista. Obiceiurile de atunci, ilicite, desigur, s-au transmis in timp si, invelite intr-o aura stranie, una care era legitimata de ororile regimului Ceausescu, au ajuns sa fie ad