Se tot miră unii (inclusiv ziariştii) că şeful Gărzii Financiare Brăila Marcel Constantin umblă să se răzbune pe cei care s-au grăbit să aplaude schimbarea lui din funcţie, în 2009.

Ce e atât de surprinzător în faptul că un fiu de ţăran care toată viaţa lui a visat să ajungă cineva, să aibă el puterea pe mână, să i se spună şefu' abuzează de funcţie, dându-se rotund ca scobitoarea? Chiar este atât de greu de înţeles că Marcel Constantin s-a luptat pentru a reveni în fruntea Gărzii Financiare pentru a-i călca în picioare pe cei care s-au grăbit să îl înmormânteze deşi primul braconier al judeţului încă nu se răcise? Când vreodată în viaţa lui a demonstrat Marcel Constantin că este domn, că ştie să treacă peste inerentele meciuri (contre) cu contestatarii săi, să nu umble doar să bage fitile şi să întindă capcane pentru presupuşii lui adversari?

Două lucruri mi-au atras atenţia în recentul scandal găzduit de ziarul Obiectiv, joi, pe prima pagină. Mai întâi aş reaminti avertismentul lui Marcel Constantin, citez "O să te călăresc eu cu Garda". Această afirmaţie denotă clar că Marcel Constantin nu mai poate fi numit bărbat, din moment ce anunţă că nu vine singur, scuzaţi, la călăreală, ci cu Garda. Înţeleg că dl. Constantin are de-acum o vârstă, că anumite părţi ale corpului nu îl mai ascultă ca la 20 de ani, de pildă, dar mi se pare dizgraţios să apelezi la o instituţie de forţă pentru a-ţi scuza impotenţa managerială. Ca bărbat, eu ştiu că atunci când vine vorba de mers la călăreală fiecare trebuie să se bazeze pe forţele lui, să demonstreze că poate de unul singur, nu cu pastile, cu ceaiuri, cu Gardă, cu zgardă etc. Dacă tot se ascunde după sigla instituţiei pe care o conduce, Marcel Constantin ar face bine să admită că din taur comunal a ajuns papagal penal.

În al doilea rând, aş constata faptul că printre cei călăriţi de Marcel Constantin