O adevărată stea, Gabriela Szabo a strălucit opt ani la intensitate maximă ca sportivă şi a intrat în istorie ca prima campioană olimpică la semifond din atletismul românesc.

Palmaresul Gabrielei Szabo poate fi invidiat de orice atletă, din 1994 până în 2002, în fiecare an obţinând cel puţin câte o medalie la competiţiile de marcă. A cucerit trei medalii olimpice, una de aur, una de argint şi una de bronz, cinci titluri mondiale la întrecerile în aer liber şi patru la cele în sală, un argint la Campionatele Europene în aer liber de la Budapesta şi un aur la cele în sală de la Gent. După retragerea din activitatea competiţională a continuat seria succeselor ca secretar federal pe probleme de marketing şi dezvoltare în cadrul Federaţiei Române de Atletism şi ca vicepreşedinte al aceluiaşi for.

Cum a prins Gabriela Szabo gustul succesului?

Totul a început de la diriginta mea din clasele 5-8, care era profesoară de sport. Aveam 13 ani când m-a convocat la un cros şcolar, în parcul municipiului Bistriţa, şi aşa mi-au fost descoperite calităţile de atletă. Am câştigat cu 600 de metri avans.

Atunci venea şi Zsolt (n.r. - Zsolt Gyongyosy, antrenorul şi, mai apoi, soţul Gabrielei Szabo) la stadion, la antrenament. M-am dus la atletism şi după trei luni am ocupat locul 2 la Naţionalele de copii. În decembrie '90, la 15 ani eram deja la lotul naţional şi acolo le-am văzut pentru prima dată la lucru pe atletele consacrate. Mi-a plăcut enorm atitudinea lor, destul de distantă şi superioară.

M-a impresionat că erau privilegiate. Aveau mese rezervate şi veneau să mănânce la alte ore decât noi. Doar când se rostea numele Doinei Melinte priveam în jur cu respect şi îmi doream să fiu ca ea.

Ai cucerit destul de repede primul trofeu internaţional important.

Într-adevăr. La 15 ani, am devenit cea mai tânără campioană europeană de junioare. Apoi am