De cind am aflat ca a primit, din partea Asociatiei Scriitorilor din Iasi, Premiul de excelenta, dilema s-a rezolvat. Asadar, de-acum incolo, pentru mine, Nicolae Sava va fi: Excelenta! Mutatis mutandis, as zice ca Nicolae Sava e mut ca o lebada. Blaga a fost mut pina la virsta de 5 ani si niciodata n-a facut abuz de retorica. Nu stiu la ce virsta a inceput Sava "a vorbi intr-o limba" (ne-ntoarcem la Creanga!) si ma-ntreb si-acum daca vorbeste. Poate cinta? "Lebada moare de cite ori cinta" - aceasta perla emisa de un bacalaureat nu-i chiar absurda, daca ne gindim la poet: el moare de cite ori scrie. Pe Sava il vad, cumva, ca pe Bacovia, scrijelind, cu un stilet, masa "de brad", ca sa-si induca starea poetica. Nu starea de gratie, ci starea de dizgratie, acea sfisiere de sine si de lume care-i poarta sigiliul. Frapant e ca, in dicteul sau, poetul Sava nu prea seamana cu nimeni dintre contemporani, ca, de altfel, si cetateanul Sava. Tipul lui de discurs - poem in proza, s-ar zice - a provocat, deopotriva, derute si delicii. Dac-o fi, el este un optzecist atipic, saizecistacum, ca multi dintre congeneri. Pentru un (aproape)septuagenar ca mine, e greu suportabil sa constati cum optzecistii devin saizecisti. Ca aproape imi vine sa exclam: Ce bine era in iepoca de aur, cind eu aveam 30-40-50 de anisori, iar dumnealor veneau cu un deceniu in urma si cu un pas inainte! Veneau la Cronica, unde eu eram - sa ne amintim si de Geo Bogza - un fel de paznic de far liric si un homo ludens, pus acolo (gura lumii...) ca sa obstructionez si sa enervez poetii in spe. Desi optzecistii s-au dovedit a fi ludici, in esenta lor, n-as zice ca agreau nesfirsitele mele partide de sah, cu Ioanid (Romanescu), cu (Stelian) Baboi sau cu cine se nimerea, in timp ce ei asteptau sa le dau un (unic) raspuns: cind ii public?! Nichita (Danilov), intr-un portretpe care mi-l articuleaza cind implineam virs