Tendinţa de emigrare a românilor către Italia şi Ungaria este înlocuită, în ultimii ani, de dorinţa de a se stabili definitiv în ţări ca Spania, Franţa şi Canada. Mai mult, încep să ne plece specialiştii în locul muncitorilor calificaţi.

Românii care au plecat peste hotare să muncească au început să se orienteze din ce în ce mai mult către spaţiul spaniol, în sensul unei emigrări definitive, şi mai puţin către Italia, ţara care s-a aflat în topul preferinţelor autohtonilor.

Însă, contrar aşteptărilor, „cea mai puternică emigrare definitivă nu se produce din regiunile sărace (Oltenia, Moldova, Muntenia), ci din cele bogate (Bucureşti, Banat, Transilvania)”, susţine Dumitru Sandu, profesor universitar la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială de la Universitatea Bucureşti.

Acesta a observat o „reducere a atractivităţii migratorii a Italiei şi Ungariei şi sporirea numărului de plecări în Spania, Franţa şi Canada”. De asemenea, susţine profesorul, regiunile intracarpatice şi Bucureştiul sunt principalii exportatori de populaţie, iar regiunile sudice au cele mai reduse rate de emigrare.

Bani mai puţini, ţări noi de interes

Profesorul a explicat, în cadrul unei conferinţe organizate de Senat pe tema efectelor migraţiei, că „principalele schimbări de dată recentă în migraţia internaţională din România, cu consecinţe pentru dezvoltare” vizează în special „reducerea intrărilor (anuale) de remitenţe în 2009 şi 2010 la 50% faţă de nivelul din 2008”. Cu alte cuvinte, românii trimit din ce în ce mai puţini bani acasă.

Asta, în condiţiile în care „volumul emigrării se menţine la un nivel apropiat de cel din 2008 (aproximativ 2,8 milioane persoane)”. Profesorul oferă şi câteva posibile explicaţii: „reducerea veniturilor migranţilor datorită crizei, tendinţa tot mai multor familii de a stabiliza emigrarea, eventualele costuri de relocare în spaţi