Alegerile din Republica Moldova au semnificatii ce depasesc granitele acestui stat. Este vorba de sansele unei republici din spatiul post-sovietic de a-si afirma nu doar independenta, ci si optiunea pro-occidentala, de succesul ori esecul luptei impotriva coruptiei, de afirmarea statului de drept, de asumarea responsabila a trecutului traumatic. Modelul la care ma gandesc (fara a-l idealiza) este cel din Gruzia, un spectru terifiant pentru potentatii de la Moscova. Nu ma refer la tarile baltice, care au reusit sa se sustraga "imbratisarii" moscovite acum doua decenii.

Pentru Kremlin, Republica Moldova semnifica o miza politica si simbolica. Mai mult, prin conflictul inghetat legat de "republica transnistreana", de fapt o enclava stalinista dominata de o mafie direct legata de Moscova, este vorba de o miza geopolitica extrem de serioasa. De aici si investitiile rusesti in media, conexiunile economice vizibile si invizibile, sustinerea explicita si implicita a comunistilor lui Voronin, incercarile de subminare si delegitimare a fortelor democratice.

Am fost la Chisinau in mai anul acesta la o conferinta despre consecintele totalitarismului comunist. M-am intalnit cu membrii Comisiei "Cojocaru" numita de presedintele Mihai Ghimpu pentru analiza si evaluarea dictaturii comuniste din Moldova. In timpul simpozionului nostru, in fata Hotelului "Codru" din inima Chisinaului, am avut parte de o demonstratie "antifascista" organizata de Partidul Comunistilor. In fruntea ei, ideologul formatiunii lui Voronin, Piotr Tkaciuk. Am fost si la o emisiune a ziaristei Natalia Morari pe postul "Publik ". Eram impreuna cu istoricul Igor Casu, vicepresedintele Comisiei amintita mai sus. Ne-am trezit fata-n fata cu doi dinozauri leninisti. Ni s-au servit

lozinci rasuflate despre "expoatarea burghezo-mosiereasca" exercitata de Romania in anii inte