Dacă vreodată în viaţă aţi fost frustraţi că nu veţi avea ocazia să vizitaţi altă planetă, vă pot spune sigur că multe locuri ale bătrânei noastre planete pot concura cu cele mai fanteziste lumi extraterestre.

Şi cu puţină imaginaţie vă puteţi simţi chiar nişte veritabili vizitatori. Iar dacă aveţi şi un OZN roşu, atunci chiar mai bine. E dimineaţă şi suntem deja pe drum. Mergem către Nevşehir, locul în care mai mult ca sigur s-a născut Oblio. Iar dacă aţi uitat povestea pustiului din desenul animat cu acelaşi nume, vă amintesc doar că el era singurul fără cap ţuguiat din întregul regat. Suntem în Cappadocia. Mergem ca de obicei fără să ne grăbim undeva, şi profităm de lucrul acesta, oprindu-ne ori de câte ori găsim ceva interesant de văzut. Vă asigur că pot găsi multe lucruri demne de văzut în locul în care creştinismul timpuriu a stat la răcoare în oraşele subterane ce împânzesc zona. Metafora poate vi se pare dură, dar poveştile primelor generaţii de creştini nu sunt dintre cele mai romanţioase, mai ales când ajungi duşmanul numărul unu al Imperiului Roman.

O bătrână ne invită pe limba ei să intrăm într-o veche biserică şi nu mă mir să găsesc înăuntru o mixtură religioasă de simboluri creştine şi musulmane. Parcă suntem în faţa unei ferestre prin care vedem în trecut şi, dacă dai şi o tură prin sat, îţi dai seama repede că în afară de unelte nu prea s-a schimbat mare lucru în ultimele secole pe aici.

Pământul este greu de muncit aici, iar soarele te izbeşte în cap cu peste 40 de grade. Dar poate asta este şi explicaţia supravieţuirii. Trebuie să fii tare ca să rezişti, şi o asemenea putere sigur nu ai cum s-o capeţi la „all inclusive”. Suntem într-unul dintre leagănele creştinismului, pe nedrept uitat de cei mai mulţi, şi sunt sigur că devotamentul acelor minunaţi oameni este strâns legat de supravieţuirea creştinismului în primele secole. Merg