Preşedintele, premierul şi ministrul Muncii s-au întrecut, la finele săptămânii trecute în declaraţii al căror numitor comun ar fi lipsa de tragere de inimă a românilor, când e vorba de muncă.
„Românii trebuie să reînveţe să muncească!” – a tunat Traian Băsescu, veştejind duduile „rujate şi cu ochii cât cepele” care anunţă apocalipsa salariilor şi a pensiilor. „Avem prea mulţi asistaţi” – şi-a dat cu părerea Nelu Botiş, băgând în această categorie, la grămadă, şi şomerii aruncaţi în stradă de politica Guvernului, şi handicapaţii lăsaţi aşa de natură, şi mamele care s-au apucat să facă copii în plină criză.
S-ar părea că avem de-a face cu o conspiraţie naţională a mogulilor, sindicaliştilor, reporteriţelor TV şi – evident – a politicienilor din Opoziţie care vor să împingă ţara în prăpastia pe care o propovăduieşte Dominic Strauss Kahn de la înălţimea turnului de fildeş al FMI.
Guvernul şi partidul de guvernământ, aceste victime inocente ale unui popor nerecunoscător, care-i calcă zi de zi în picioare – după o altă exprimare plastică a aceluiaşi preşedinte – fac tot ce pot şi cât pot de bine, dar dacă românii nu muncesc, cum să o scoatem la capăt? Credem, oare, că lor le convine să tot împrumute bani, ca să-i poată da înapoi pe cei deja împrumutaţi? Nici vorbă. Dar dacă românii nu muncesc şi aşteaptă de la Guvern pomeni, cine e de vină?
Păi cine altcineva decât „românii”. Cei cărora în 2005 li se prevestea că or să trăiască bine, iar în 2009 că nu vor avea treabă cu criza! Cei pentru care politicienii s-au întrecut în a inventa ajutoare şi compensaţii, pentru a fi la rândul lor ajutaţi la urne.
Este o poziţie comodă ca atunci când eşti prins cu mâna-n buzunar, să dai vina tot pe păgubaş. Din păcate, aceasta este politica unui guvern incompetent, pus în funcţiune de un preşedinte iresponsabil, care preferă să ducă ţara de râpă decât să rec