Societatea românească e obligată acum să aleagă: ori turează motoarele şi iese din recesiune, faza cea mai dură a crizei noastre, ori va fi nevoită, în anii viitori, să se confrunte cu probleme dramatice. Alegere grea, dar care nu mai poate fi evitată în nici un chip. Şi în nici un chip nu este de acceptat o miză pe cea de-a doua variantă.
Mai avem ceva timp – o lună şi două zile – ca să ne facem bagajele pentru 2011. Ce ar trebui să nu mai luăm cu noi? Tot ceea ce, de vreme îndelungată, închide canalele profitului. Şi tot ceea ce stăvileşte competitivitatea exporturilor şi competitivitatea producţiei pentru piaţa internă. Dar cu deosebire trebuie să scăpăm de meteahna întârzierii reformelor structurale; întârziere ce a făcut ca economia noastră să fi pierdut o mare parte a resurselor sale de imunitate, care de altfel niciodată n-au atins un nivel optim. Ne-am debarasat de economia centralizată fără să reuşim să închegăm o economie de piaţă performantă.
În 2010, an de criză, ne confruntăm încă, în economie, cu ineficienţa, cu productivitatea slabă, cu arierate şi pierderi. Iar sărăcia are încă o pondere mare. Le-am arunca din bagaje, dar nu-i posibil. Le luăm cu noi în 2011, dar de aici înainte se va impune evaluarea corectă şi fără prejudecăţi a stării economiei. Şi, mai ales, să fie aplicate măsuri coerente şi într-un ritm susţinut pentru corectarea evoluţiilor nefavorabile. Iată calea ce va asigura înscrierea României într-un ciclu de creştere sănătoasă şi de durată. De altfel, sunt convins că ţara are un potenţial economic cu mult peste ce a arătat în anii recesiunii. Va fi însă nevoie, o dată cu ţinerea sub control a balanţelor macroeconomice, să fie asigurată continuarea în ritm rapid a reformelor structurale la nivelul companiilor, absolut necesare detensionării sistemului economic în ansamblul său. Dacă vrem într-adevăr creşter
