E impresionantă energia şi libertatea de concepţie cu care sunt rezolvate în epocă temele principale ale vieţii moderne: reconstrucţia de după primul război mondial, planurile urbanistice generale ale localităţilor, lotizările şi locuinţele ieftine, imobilele de apartamente, birourile de instituţii, dar şi amenajările pentru petrecerea timpului liber, pentru cultură şi sport, dar şi reşedinţele de la ţară şi noul design de interior, dar şi marile expoziţii generale din epocă sau amenajarea noilor staţiuni de la munte şi mare etc. Substanţial, divers şi totuşi limpede structurat, se desfăşoară în faţa privitorului discursul unui modernism cosmopolit şi totuşi plin de specificitate locală, în care tradiţia nu e abolită, ci integrată organic, în care funcţionalismul e îndulcit de o sensibilitate expresivă, iar raţionalismul e secondat de un pitoresc exaltat. Sub influenţa geniului locului mai degrabă ecletic, evoluţia de la „stilul naţional“ de la 1900 la constructivismul, „cubismul“ şi art deco, din următoarele decenii, este reconstituită elocvent în dinamica ei estetică şi funcţională, ce pune în evidenţă un stil finalmente românesc al locuirii. Ecourile lui s-au perpetuat în perioada comunistă şi au ajuns până la noi. Proiecţia epurată - poate puţin idealizată, căci fără contextul socio-politic dramatic al epocii - a unui modernism de cea mai bună calitate, aşa cum e propusă de această expoziţie-eveniment, ne repune în posesia unei identităţi culturale europene şi totodată româneşti de care putem fi cu îndreptăţire mândri.

E impresionantă energia şi libertatea de concepţie cu care sunt rezolvate în epocă temele principale ale vieţii moderne: reconstrucţia de după primul război mondial, planurile urbanistice generale ale localităţilor, lotizările şi locuinţele ieftine, imobilele de apartamente, birourile de instituţii, dar şi amenajările pentru petrecerea ti