Cel mai vechi preşedinte de partid în funcţie este dl Marko Bela. El i-a succedat fondatorului Geza Domokos, în 1993. Partidul – o asociaţie culturală, la origine – este, de asemenea unul dintre primele care s-au instalat pe scena politică, actul său de constituire datând din 25 Decembrie 1989. În decursul existenţei sale, UDMR s-a aflat intervale de timp egale la putere şi în opoziţie. Prima guvernare din care a făcut parte a fost cea a Convenţiei Democratice, din 1997, iar din 2005 nu a stat pe tuşă decât cele nouă luni în care s-a înregistrat mariajul incestuos dintre PDL şi PSD, în care n-a putut pătrunde exclusiv datorită opoziţiei social-democraţilor.

Pe tot acest parcus istoric, UDMR, căruia i s-a reproşat constant de către adversari, că nu ar fi înscris la tribunal ca partid politic – a fost unul dintre cele mai constante, putându-se baza cu regularitate pe rezerva sa electorală care i-a oferit cele circa 7 procente cu care s-a instalat temeinic în parlament. O etapă delicată a înregistrat UDMR odată cu ieşirea din parlament a formaţiunii „în oglindă” – PRM, pe a cărei contracarare s-au bazat majoritarea demersurilor sale.

Ca aliat la guvernare, UDMR s-a dovedit un partener serios şi consecvent şi faţă de CDR şi faţă de PNL-PD, şi faţă doar de PNL: Unicele oscilaţii de atitudine şi avertismente că ar putea părăsi barca guvernării s-au adresat PDL-ului dlui Boc, cu care relaţia s-a tensionat până la nivelul unui iminente retrageri în cazul în care nu se rezolvă problema legii Educaţiei. Pentru că esenţa politicii duse de UDMR a fost rezolvarea principalelor probleme ale comunităţii maghiare (sau cele pe care liderii le consideră a fi), între care autonomia a rămas, practic, unica neatinsă. Însă, spre deosebire de toate celelalte partide, formaţiunea maghiară nu a cunoscut convulsii interne sau derapaje. Democraţia internă de partid pare consolidată