Nu există zi de sărbătoare lăsată de la Dumnezeu sau inventată de politicienii puturoşi în care micii bişniţari să nu apară, asemenea ciupercilor după ploaie. Nici marea sărbătoare a Sfântului Andrei, ţinută în judeţul Constanţa cu mare alai şi fast, nu a făcut rabat de la regulă. Primăria Ion Corvin, pe raza administrativă a căreia funcţionează mănăstirea „Sfântul Andrei" şi în a cărei grijă este şi drumeagul ce duce din Drumul Naţional 3 la lăcaşul sfânt, a eliberat mai multe autorizaţii de comercializare cu amănuntul, în apropierea mănăstirii, că mult mai important a fost ca bugetul local să mai scoată un bănuţ pe vreme de criză, decât să se împiedice un circ ieftin şi o bişniţă ascunsă sub straie monahale. Ieri, 30 noiembrie, încă de la primele ore ale dimineţii, micii afacerişti şi-au întins tarabele şi corturile sau, după caz, marfa direct pe pământ, atârnată sau sprijinită. Mare parte dintre comercianţi erau feţe bisericeşti, popi, călugări, măicuţe sau persoane simple, venite de prin toate colţurile ţării, dar puse pe făcut un bănuţ. Nu neapărat cinstit. Dintre zecile de tarabe, la niciuna nu exista vreun preţ afişat. Totul era spus din memorie, în funcţie de cum erai îmbrăcat sau câte produse doreai. Se aflau la vânzare Moşi Crăciuni, crucifixe mai mari sau mai mici, icoane, iconiţe, mătănii, brăţări, brelocuri, accesorii pentru autoturisme, lămpi de veghe de băgat în priză cu câte un Crist răstignit, ca să fii mega credincios şi în timp ce dormi. Nu au lipsit nici covrigii traşi pe sfoară, fără etichetă, preţ sau ambalaj, fără pic de igienă din partea vânzătorilor, turtă dulce, căciuliţe din blană, împletite, dero şi bulion sau dulciuri de la bulgari.
Sfinţiri mai de soi
Obiectele bisericeşti cele mai scumpe erau cele „sfinţite" la biserica X, sau de către părintele Y, un fel de „Bruce Lee e mai tare ca Van Damme". Aceleaşi lucruri, dar fă