Zoom Ceremonialul domnitorului văzut de M. Sadoveanu

„...văzduhul primăverii s-a umplut deodată de freamătul clopotelor. Mulţimea s-a mişcat ca valurile. Se auzeau chemări şi îndemnuri; urmă apoi o izbucnire de chiote. De pe zidurile mănăstirii, oameni de rînd şi monahi făceau semne. (...) Deci Domnia venea dinspre Rîşca. Învolburîndu-se norodul se urni spre hudiţi, ca să iasă la Nemţişor, întru întîmpinarea alaiului. Atunci se iviră din laturea mănăstirii răzăşi călări, cu căpitan domnesc, poprind năvala mulţimii. Un crainic îşi ridică în suliţă cuşma, poftind să deie vestire. Mişcarea conteni. Crainicul se sui cu repeziciune deasupra şelei, stînd în picioare pe cal, şi slobozi porunca: «Măria sa pofteşte să-l aşteptaţi aici; să-i ţineţi calea deschisă, ca să poată intra la sfînta icoană făcătoare de minuni». Ca să fie mai bine de urmat asemenea îndemn, răzăşii lăsară să cadă suliţele între urechile cailor. Călăreţii din poienile de sus coborîră cu grăbire. Curînd lefegiii nemţi cu căpitanii lor străpunseră hudiţile. Alţii ocoliră cetăţuia mănăstirii, luînd drumul cel mare spre cetate. Alţii pe muntele dimpotrivă, suind la Pocrov. (...) Căpitanul al treilea, cu aprod cu prapur, intră cu două sute de panţiri pe hudiţă; mişcînd domol caii, oştenii măriei sale îşi lărgiră loc în medean. Atunci soborul ieşi pe poarta cetăţuii, avînd pe prea sfinţitul Iosif în frunte, în odăjdii. La dreapta şi la stînga preasfinţiei sale, păşea cîte un ierodiacon cu făclie. Al treilea diacon purta sfînta Evanghelie legată în argint, umblînd înaintea vlădicăi. După soborul cuvioşilor monahi, urmau boieri ai ţinutului şi slujitori domneşti. Clopotele porniră cu mare zvon cînd, în aceleaşi poieni, cu molizi şi cireşi înfloriţi, se arată alaiul cel mare. Cei de pe ziduri şi din turn cunoscură, în acea depărtare, numai calul alb al măriei sale şi numai fulgerarea gugiumanului său