Ca "beneficiar" al politicilor publice guvernamentale, trebuie, vorba presedintelui, sa deschizi ochii cat cepele la initiativele si, mai ales, la discursul oamenilor puterii. Caci nu doar legile anulate mai toate prin instante ne afecteaza standardul de viata, drepturile si libertatile, cat hotararile, initiativele, sugestiile ori parerile primilor demnitari facute publice cu largul concurs al televiziunilor.
Desi Constitutia, regimul democratic nu le permit nici partidului, nici intaiului barbat al tarii sa decida diminuarea salariilor, nici sa intervina in alte sectoare vitale ale societatii, totusi lucrul acesta se intampla ori de cate ori doresc. Ceea ce inseamna ca Parlamentul si Executivul sunt simple instrumente la indemana dumnealor, folosite discretionar.
Constituita si gestionata astfel, puterea politica e firesc sa nasca suspiciuni. Din pacate, de doi ani, analisti romani si straini identifica resorturile intime ale autoritarismului si modalitatile de fortare a cadrului legislativ, dar studiile lor nu au vreo urmare notabila. Poate ca lucrurile n-ar fi luat o intorsatura atat de dramatica, daca gestionarea crizei ar fi avut un dram de intelepciune si profesionalism.
Ca sa ne dumirim asupra starii de fapt, nu ne ramane decat sa mergem la origini. Descoperim ca demonstratia, parada de forta in spatiul public era o simpla strategie de lucru si imagine a miscarii politice Forza Italia (1993), a de patru ori insarcinatului premier italian, Silvio Berlusconi. A ajuns la putere in urma campaniei justitiare "mani pulite", la care n-a avut vreo contributie, ba din contra, dupa disolutia democratiei crestine cu tot cu socialismul lui Bettino Craxi si esecul stangii lui Romano Prodi.
Mijloacele puse in joc de trusturile sale mediatice au fost fantastice, de la futbol, Karaoke, entertainment, la aliante, coalitii, PPE,
