Poate parea ciudat, pentru unii, sa vada 22 de colosi, barbati in adevaratul sens al cuvantului, tinandu-se in brate si plangand ca niste copii. Si totusi acest lucru s-a intamplat, componentii echipei nationale de rugby impresionand pe toata lumea inaintea meciului cu Uruguay.
Sambata, 27 noiembrie 2010. Dupa egalul din deplasare, Romania este obligata sa invinga Uruguayul pentru a se califica la Campionatul Mondial de rugby, ce va fi gazduit de Noua Zeelanda. Sportul cu balonul oval, aproape deloc promovat in tara noastra, a atras totusi la stadion peste 6.500 de spectatori, care au umplut micul stadion de la Arcul de Trimf.
22 de romani, dintre cei mai buni, pasesc pe gazon. 15 poarta echipamentul nationalei - titularii - iar 7 sunt in treninguri, urmand a lua loc pe banca. Conform protocolului, merg la mijlocul terenului si formeaza practic un lant uman. Romanesc.
Fanfara incepe primele acorduri ale imnului national. "Stejarii" canta din strafundul plamanilor "Desteapta-te romane". Nu i-a rugat nimeni. Nu s-au facut campanii de presa pentru a-i sensibiliza. Nu i-a invatat nimeni versurile. Imnul e in ei, si ei il canta. Multi au lacrimi in ochi. Suprinzator, poate, intr-o tara in care marea majoritate a locuitorilor si-a pierdut speranta, in care si mai multi habar n-au care este imnul de stat, 22 de barbati cu fizic impresionant lacrimeaza in timp ce canta imnul national.
Pe banca de rezerve, un al doilea lant romanesc, mai mic ce-i drept, dar la fel de inimos. Si ei canta. In mijloc, presedintele federatiei, Alin Petrache, omul care a salvat practic rugbyul din Romania. Lacrimi i se scurg pe obraji, dar nu pare sa observe. Este "ocupat" cu imnul Romaniei.
In tribune lumea este in picioare. Multi si-au descoperit capul si asculta fanfara. Destul de multi canta in acelasi cu timp cu jucatorii. Nimeni nu
