Apropo de media, altă supoziţie urbană: la fel ca şi SRI, care a recunoscut public, aveţi agenţi acoperiţi în presă.
Încă o dată: nu ţine de competenţa SIE. Nu ne interesează presa românească.
În presa străină?
Eu am să vă răspund altfel la întrebare: orice, în afara graniţelor ţării, este permis. Media străină este, evident, o ţintă pentru serviciul de spionaj. Oriunde în lume.
E mai bine plătit un informator decât un angajat?
Ce înţelegeţi prin informator?
De exemplu, un ziarist care lucrează la un cotidian sau televiziune din afara ţării, dintr-o zonă de interes maxim, poate fi mai bine plătit decât un angajat al SIE?
Asta nu e un secret. Depinde de tipul de operaţiune. Există situaţii în care nici nu ai nevoie să plăteşti. Aici se ascunde şi o parte din arta unui ofiţer de informaţii: cum poţi obţine fructul râvnit cu cât mai puţină resursă. Şi dacă resursa e doar o masă la restaurant şi poţi obţine informaţia doar aşa, şi fără să angajezi resursă logistică, ci cel mult timp, e foarte bine. Există situaţii în care informaţia de care ai nevoie costă foarte mult, sigur că da. Există situaţii în care nu e suficient să ai o sursă, ci este nevoie de mai multe surse. Există situaţii în care sursa intră într-un contract cu angajatorul, care se numeşte ofiţer de informaţii, şi atunci devine agent. Şi, evident, primeşte ceva. Poate să primească bani, poate să primească favoruri sau poate să primească orişice îl interesează şi se află în disponibilitatea unui serviciu de spionaj. Nu se rezumă totul la bani, dar regula peste tot e aceeaşi: eficacitatea se măsoară după raportul între valoarea muncii şi cantitatea de resursă angajată. Felul în care obţii informaţiile nu cunoaşte limite. Aici, creativitatea ofiţerului de informaţii şi a felului în care este pilotat din centrală sun