Nu îţi poţi spune părerea dacă nu eşti prezent. Cînd colegii povestesc încîntaţi ce au făcut în excursie, nu îţi rămîne mare lucru de făcut decît să le asculţi poveştile, să aduni frustrări şi să te simţi exclus. UE e o clasă care se vrea de excepţie şi care s-a decis să plece în excursie să se impună global. Pentru asta îşi construieşte un Serviciu European de Acţiune Externă, practic un corp diplomatic în toată regula care să reprezinte Uniunea. Teoretic, acest corp diplomatic trebuia să aibă toate vocile europene topite în una de care să se ţină seama. Lipsesc însă cel puţin 13 ţări membre, între care şi România, deşi este al 7-lea stat membru ca mărime. Fără o prezenţă consistentă în serviciul diplomatic european, şi nu oricum, ci în posturi-cheie, România riscă să nu aibă prea multe de spus în politica externă comună a Uniunii, riscă să fie un mut la o masă de vorbăreţi, un mut care nici măcar nu poate spune NU felurilor de mîncare care nu îi plac.

DE ACELASI AUTOR „Trezirea arabă“ în confuzia postrevoluționară Iran - Oscar şi alegeri Un an fără Mubarak Iarna islamică după primăvara arabă Politicile în materie de afaceri externe vor fi în mare parte create de SEAE şi mai ales puse în aplicare de serviciu. Chiar dacă se presupune că politicile externe ale UE vor fi rezultatul colaborării tuturor statelor membre, nimeni nu este atît de naiv încît să nu realizeze că interesele naţionale vor conta, vor influenţa şi vor da o culoare anume politicii externe a UE. Iar dacă lipsim de la vîrful SEAE şi de la şefia delegaţiilor UE, evident tuşa noastră de culoare rămîne acasă. Pînă acum România nu a obţinut nici un post de conducere în cadrul delegaţiilor Uniunii. Ne-am ales cu cîteva poziţii inferioare în cartierul general al noului serviciu. Primele etape de recrutare a personalului s-au încheiat deja, iar acum România are depusă o nouă serie de candidaturi