- Cultural - nr. 684 / 3 Decembrie, 2010 Scrise in metru clasic sau dirijate de un ritm interior, versurile volumului Poemul Phoenix, aparut la Editura Nico, Targu-Mures, in colectia Scriitori "Cetateni de onoare ai Sarmasului" 2010, sunt, asa cum subtil sugereaza titlul, sublimari ale liricii anterioare ale lui Nicolae Baciut, ridicari in rang ale unor motive literare obsesive: fereastra, zidul sau originalul gerunziu singurand. Cu un discurs aproape incantatoriu (Sarmas), vibrand in interogatii retorice religioase (Unde), cautand sa defineasca nedefinitul in poeme _ aforism (Lacrima), poetul se deschide in fata lectorului ca intr-o psihanalitica incercare de recuperare a sinelui rasfirat prin lume intr-o poezie ce devine reflexiva tocmai prin introducerea autoreferentialitatii(Cine sunt eu?), prin continua cautare a identitatii pierdute (Copacul din casa, Apa fara prund) sau transformate in alteritate (Camp de maci). Datate si localizate cu acuratete, poemele ce apartin ultimilor cinci ani de framantari poetice(exceptie face primul text, datat 29 noiembrie 2000) reconstituie, pe o harta imaginara, peregrinarile autorului: de la Sarmasu, Bucuresti, Sinaia, Bazna, Toplita, Panade, Blaj sau Cluj-Napoca, la Passau, Chisinau, Bonn sau Nürnberg, ce devin puncte de reper ce permit configurarea unei harti a sentimentelor lovite de maladia incurabila a temporalitatii, un jurnal al existentei sinusoidale a autorului. E, de fapt, o oscilatie intre plus-minus iubire, plus-minus credinta, plus-minus dorinta de a domina timpul sau de a accepta dominatia acestuia. Ars poetica, lirica religioasa, erotica, a temporalitatii tributare anotimpurilor, a acvaticului sau a thanatosului, creatia lui Nicolae Baciut e, prin multiplicarea infinita a asonantelor din texte sau a unor armonii (de ce nu?) transcedentale: sufletul poetului - sufletul lectorului, o polifonie a sentimentelor gra