Turbulenta ultimei saptamani s-a redus putin in ultimele doua zile. Dupa anuntarea pachetului de ajutor financiar pentru Irlanda anticipat saptamana trecuta (Irlanda ingenuncheata, Grecia mustrata, Portugalia infricosata) pietele si-au concentrat atentia pe restul tarilor europene cu o situatie financiara fragila si anume Portugalia, Spania si, in premiera, Italia si Belgia. Primele de risc ale tarilor respective („CDS”) au atins cote istorice maxime depasind nivelele din Iunie 2010 cand criza din Grecia isi atingea apogeul. Situatia ajunsese cel putin ciudata, remarcata si de ministrul Economiei Francez Christine Lagarde, cand pietele considerau ca Bulgaria este mai sigura decat Italia si Romania decat Spania. Cu toate acestea atat Portugalia cat si Spania au reusit sa vanda obligatiuni in aceasta saptamana, e adevarat de dimensiuni mici, la dobanzi rezonabile. Acest aparent paradox se datoreaza in principal naturii specifice a pietelor de prima de risc (care reprezinta in esenta pretul unei asigurari impotriva incapacitatii de plata).

Orice investitor poate cumpara o astfel de prima, al carui pret tipic reprezinta cateva procente pe an din suma asigurata, iar in perioade de panica efectul negativ se multiplica in mod substantial conducand la cresterea rapida a CDS-ului. In pietele de obligatiuni orice tranzactie se achita integral asa ca efectul panicii este mult redus. Problema este ca dobanda unor noi obligatiuni, si majoritatea tarilor din UE vand catre piata miliarde de euro in fiecare saptamana, se stabileste in functie de prima de risc a tarii respective creandu-se astfel un cerc deosebit de vicios.

Rolul bancilor centrale

Problema descrisa mai sus este bine cunoscuta de catre Federal Reserve („Fed”) si BCE dar nu exista inca un consens despre cum sa fie rezolvata. Recent, in SUA, s-au introdus reguli care sa restrictioneze tranzac