Istoria fenomenelor sociale nu mai trezeste pasiuni, iar analizele periodice sau tematice nu au cautare in mass-media ori pe rafturile librarilor.
Cine se hazardeaza insa a cerceta presa veche ramane cu o cumplita deziluzie. N-a prea evoluat comportamentul politicienilor, nici modul lor de gandire, iar subiectele, terminologia sunt cam aceleasi. Multe din asertiunile jurnalistului Eminescu sunt valabile si azi: "Gautia generala in judecarea cestiunilor de interes public, o periculoasa betie de cuvinte, care a ametit clasele noastre de mijloc si le-a facut a confunda formele goale si pospairea pe deasupra a civilizatiei cu fondul acesteia" (05.02.1882).
"Fata cu un demagog, oricat de inteligent ar fi, se iveste totdeauna un altul care-l intrece in exagerari si fagaduinte si pe care patimele vrajmase il suie numai pentru a fi rasturnat si el la randul sau de un al treilea. Cine s-a servit o singura data de arma demagogiei... sa stie ca... demagogia care-a semanat vant a inceput sa culeaga furtuna". (17.01.1882).
"Pentru popularitate si mentinere la putere sacrifica interesele vitale" ale natiei. (16.03.1882).
Judece fiecare randurile de mai sus, dar sa nu uite ca pe atunci aristocratia mai impunea oarece reguli si moralitate. Profitorii de azi le-au coborat la limita de jos, iar senzatia multor analisti onesti este ca am atins pragul critic.
O. Paler avea dreptate sa fie pesimist. Lupta jurnalismului autohton e cu morile de vant, nu produce vreo imbunatatire, iar aceasta stare de fapt ar trebui sa ingrijoreze nu doar elitele politice, culturale. Din pacate, inregimentate cu arme si bagaje intr-o batalie politicianista, s-au innamolit intre bine si rau, intre stanga si dreapta, intre idolatrie si ura. Pierzandu-si statutul si rolul de altadata, boierii mintii nu mai au puterea sa ne adune in jurul unor proiecte