Există, desigur, în crama publicitarilor, şi spoturi isteţe, însă scopul nostru nu e să promovăm calitatea. Tipic românesc, nu-i aşa? Cele mai multe reclame la vin aruncă însă-n derizoriu telespectatorii, produsul şi personajele istorice...
Paharnicul Ulea toarnă vină în pocal unui domnitor incert. Consumatorului îi place şi se interesează. „Ce loc este acesta?” „Urlaţi, măria ta!” Vocea din off confirmă: „Urlaţi!”. Urlăm, ce să facem, dacă ne uităm la televizor în loc să citim o carte!
Ne întoarcem la Cotnari, băutura promovată la cabinetul de oenologie. Altă reclamă, altă abordare, aceeaşi mahmureală. De data aceasta, viziunea e una serioasă, din adâncurile istoriei venind. De la Ştefan cel Mare, care-a fugit din cronici în advertisingul unui popor neruşinat. „Mărită doamnă”, zice un străjer unor actriţe care cos goblenuri, „am învins!”. „Şi Ştefan?”, e curioasă „mărita doamnă”, prea tânără totuşi ca s-o joace pe mama lui Ştefan cel Mare. „E bine, sănătos”, răspunde mesajerul, uitând să adauge şi „galben de gras”. „Atunci, să sărbătorim întoarcere vitejilor”, zice doamna, cu o licărire stranie în ochi. „Scoateţi din ultima hrubă vinul cel ales!” Şi se duce unul, cu făclia-n mână printre butoaie, până hăt, departe, în viitor, producţia 2008, de unde scoate-o sticlă, pe care o deşartă într-o carafă de unde-i toarnă şi lu’ Ştefan într-un pocal. Urmează toastul. Actorul care-l joacă pe domnitorul Moldovei e supt în obraji, are şi barnişon, nici Ştefan cel Mare nu mai e ce-a fost... „Acest vin nobil ne va aduce aminte de această victorie, iar hrisovul nostru le va aminti de noi urmaşilor noştri!” Vine vocea din off: „Participă la promoţia Cotnari şi câştigi unul dintre cele 500 de butoaie cu vin. Cotnari. Nobleţea vinului”. Ce nobleţe, stimabililor, dacă faceţi caterincă de domnitorii din istorie?
Şi pe fundal sonor serios de buciume, dar şi pe ac
